Sinagogile din Timișoara

Sinagogile din Timișoara nu sunt o singură poveste. Sinagoga din Cetate a fost restaurată, sinagoga ortodoxă încă ține slujbe, iar Sinagoga din Fabric este o ruină. Fiecare reflectă un alt capitol al trecutului evreiesc al orașului.

Sinagogile din Timișoara nu sunt o singură poveste. Orașul a avut cândva o populație evreiască ce a construit case de rugăciune în trei cartiere, fiecare reflectând statutul și ambițiile comunității sale. Astăzi, trei s-au păstrat într-o formă recognoscibilă: Sinagoga din Cetate, în centru, Sinagoga din Fabric, în vechiul cartier industrial, și sinagoga ortodoxă mai mică de pe str. Timotei Cipariu. Fiecare are o altă stare, o altă utilizare și o altă relație cu orașul.

Sinagoga din Cetate se află pe str. Mărășești, la câteva minute de mers pe jos de Piața Victoriei. A fost construită între 1863 și 1865 în stil neomaur, cu o fațadă din cărămidă roșie și benzi de teracotă galbenă. Arhitectul a fost Ignaz Schuhmann. La acea vreme, comunitatea evreiască neologă era în creștere și dorea o sinagogă care să nu pară deplasată într-un oraș european. Rezultatul este o clădire care împrumută din Alhambra și din arhitectura sinagogilor vieneze, dar cu un vocabular local de cărămidă.

În interior, Sinagoga din Cetate are o bimah centrală și un chivot pe peretele estic. Galeria femeilor se întinde pe trei laturi. Tavanul era inițial pictat cu modele geometrice; urme rămân, dar clădirea a fost modificată. În perioada comunistă, sinagoga a fost folosită ca depozit și apoi ca sală de sport. Comunitatea evreiască a recuperat-o în anii 1990, dar până atunci structura era degradată. O restaurare a început în 2010 și a fost finalizată în 2018, finanțată parțial de oraș și de UE. Astăzi servește ca sinagogă și spațiu cultural. Slujbele au loc la sărbătorile majore, dar comunitatea este mică: câteva sute de oameni, majoritatea vârstnici.

Fabric: o sinagogă în ruine

Sinagoga din Fabric, pe str. Baia de Arieș, este o altă poveste. Construită între 1897 și 1899, a fost proiectată de Lipót Baumhorn, prolificul arhitect maghiar de sinagogi. Stilul lui Baumhorn era eclectic, amestecând elemente maure, gotice și renascentiste. Sinagoga din Fabric este una dintre lucrările sale mai modeste, dar are o fațadă frumoasă cu un rozetă și două turnuri. Cartierul era atunci un district muncitoresc cu o populație mixtă de germani, maghiari, români și evrei. Sinagoga putea găzdui câteva sute de persoane.

Astăzi Sinagoga din Fabric este într-o stare avansată de degradare. Acoperișul curge, tavanul s-a prăbușit parțial, iar pereții sunt pătați de umezeală. Clădirea este deținută de comunitatea evreiască, care nu are fonduri pentru a o restaura. S-au făcut mai multe propuneri—centru cultural, muzeu, sală de concerte—dar niciuna nu a obținut finanțare. Deocamdată, stă goală și împrejmuită. Ocazional, comunitatea evreiască organizează tururi ghidate, dar acestea sunt neregulate. Sinagoga nu este deschisă vizitatorilor ocazionali.

Sinagoga din Fabric este un monument pentru o comunitate care nu mai există acolo și un test dacă orașul o va lăsa să cadă.

Sinagoga ortodoxă de pe str. Timotei Cipariu este mai mică și mai puțin ambițioasă arhitectural, dar este încă în uz. Construită în 1895, urmează ritul ortodox, cu o bimah centrală și locuri separate pentru femei. Clădirea este simplă, cu o fațadă simplă și o curte mică. Slujbele au loc sâmbăta și de sărbători, deși prezența este adesea sub un minyan. Sinagoga găzduiește și un mic muzeu al vieții evreiești din Banat, cu fotografii, cărți și obiecte ritualice. Vizitele pot fi aranjate prin programare la biroul comunității evreiești.

Au existat cândva și alte sinagogi. În cartierul Iosefin, o sinagogă neologă mare a fost construită în 1906. A fost avariată în Al Doilea Război Mondial și demolată în anii 1980. Locul este acum o parcare. În cartierul Giroc, a existat o casă de rugăciune mai mică, dar a fost distrusă după război. Aceste clădiri pierdute fac parte din poveste, dar nu lasă nicio urmă fizică. Doar cele trei sinagogi rămase permit o înțelegere a geografiei evreiești a orașului.

Comunitatea evreiască astăzi

Comunitatea evreiască din Timișoara, ca multe din România, este o umbră a ceea ce a fost. Înainte de Al Doilea Război Mondial, aproximativ 13.000 de evrei trăiau în oraș. Cei mai mulți au fost uciși în Holocaust sau au emigrat în Israel. Până în 1947, numărul scăzuse la câteva mii. Sub comunism, viața evreiască a fost suprimată, dar nu complet stinsă. După 1989, mulți dintre evreii rămași au plecat în Israel sau în Occident. Astăzi, comunitatea numără în jur de 300 de persoane. Biroul comunității se află în clădirea Sinagogii din Cetate. Aceasta întreține sinagoga, sinagoga ortodoxă, cimitirul evreiesc de pe str. Calea Șagului și Sinagoga din Fabric cât poate de bine.

Sinagogile nu sunt doar patrimoniu evreiesc; ele fac parte din patrimoniul arhitectural al orașului. Sinagoga din Cetate este listată ca monument istoric și a fost restaurată. Sinagoga din Fabric este de asemenea listată, dar listarea fără finanțare este o protecție de formă. Sinagoga ortodoxă nu este listată, dar este într-o stare rezonabilă. Orașul a inclus sinagogile în rutele sale de turism cultural, dar Sinagoga din Fabric este de obicei exclusă pentru că este nesigură.

Vizitarea sinagogilor necesită o oarecare planificare. Sinagoga din Cetate este deschisă pentru slujbe vinerea seara și sâmbăta dimineața, și pentru evenimente culturale. În afara acestor ore, este închisă. Sinagoga ortodoxă este deschisă sâmbăta dimineața. Sinagoga din Fabric este închisă publicului. Biroul comunității evreiești poate aranja vizite pentru grupuri, dar trebuie să-i contactați în avans. Nu există un birou central de bilete sau un site web. Numărul de telefon al comunității este listat în directoarele locale.

Ce rămâne

Sinagogile din Timișoara sunt o amintire a unei comunități care a modelat orașul. Ele sunt, de asemenea, o amintire a ceea ce s-a pierdut. Sinagoga din Cetate a fost readusă la viață ca loc de cult și cultură. Sinagoga ortodoxă continuă o existență liniștită. Sinagoga din Fabric stă ca o ruină, așteptând o decizie care poate nu va veni niciodată. Fiecare spune o altă parte a poveștii, iar împreună formează o hartă a Timișoarei evreiești care este incompletă, dar încă lizibilă.

Pentru vizitator, sinagogile nu sunt un singur itinerariu. Ele sunt locuri separate, fiecare cu propriile reguli și ritmuri. Sinagoga din Cetate este cea mai ușor de vizitat și cea mai recompensatoare arhitectural. Sinagoga ortodoxă oferă o privire asupra practicii evreiești vii, dacă veniți la momentul potrivit. Sinagoga din Fabric poate fi văzută doar din exterior, prin gard. Aceasta este situația onestă: una restaurată, una activă, una ruinată. Orașul nu a decis încă ce să facă cu ultima.